Mereu am fost genul de fata...
Aia care simnte foarte multe lucruri,,dar care nu zice nici macar un
cuvant,aia care poate sa ii faca pe ceilalti sa creada ca totul este
bine,chiar daca nu e asa , aia caruia ii este mereu frica de ceea ce
simnte,aia care strica toate povestiile ei de dragoste pentru ca ii
este frica sa sufere.
Toti
se intreaba de ce il iubesc atat de mult...hmm sa fie oare pentru ca el m-a
invatat sa iubesc?El m-a invatat ce inseamna sa fii iubit cu toata
fiinta,m-a invatat ca nimic nu e intamplator in viata,tot el m-a invatat
ce inseamna respectul,m-a facut sa iubesc ce uram,sau poate ca-l iubesc
pentru simplul fapt ca exista si-mi face ziua mai frumoasa doar
gandindu-ma la el.Voi spuneti ca nu e iubire ce simte el pt mine,ca ne
amagim.Atunci de ce este mereu alaturi de mine si ma ajuta in toate
problemele mele indiferent de riscuri,fara a cere prea multe
explicatii?De ce mereu cand pateste ceva se gandeste la mine?De ce doar
el stie cand nu mi-e bine,chiar daca zambesc si-i spun ca sunt ok,de ce
doar el poate in cateva secunde sa-mi transforme lacrimile in zambet?De
ce doar el imi suporta toata toanele?De ce e singurul care pune
fericirea mea mai presus decat a lui,il intereseaza doar binele meu,fara
sa se mai gandeasca la el?Daca toate astea nu inseamna iubire…atunci ce
e?
