M-am
grăbit să-i numesc „prieteni” pe oameni care nu au avut deloc
sentimente pentru mine şi pentru care am fost doar o punte către
scopurile lor.
M-am grăbit să-i numesc „prieteni” pe nişte oameni
care n-au făcut niciun efort ca să mă cunoască şi să mă înţeleagă, care
m-au judecat după prejudecăţi proprii și nu după calități obiective şi
care mi-au devenit călăi pentru greşeli născocite de ei.
M-am grăbit
să-i numesc "prieteni" pe nişte oameni ieftini, care s-au vândut prea
repede altora, pe cuvinte frumoase, pe laude ipocrite şi pe prietenii
închipuite.
M-am grăbit să-i numesc "prieteni" pe oameni care, de
îndată ce am îndrăznit să spun adevăruri care au deranjat, m-au
abandonat fără niciun regret.
M-am grăbit să-i numesc prieteni pe oameni care pun mai presus orgoliile proprii și vanitatea, decât omenia și sinceritatea.
M-am grăbit să-i numesc "prieteni" pe nişte oameni incapabili să
iubească şi să relaţioneze cu sinceritate, oameni care au dovedit că tot
ceea ce sunt în stare să facă este să se folosească de alții...
M-am grăbit să-i numesc „prieteni” pe niște oameni egoiști, care mi-au
cotropit sufletul și mi-au irosit timpul doar pentru a-și umple
singurătatea.
M-am grăbit să-i numesc „prieteni” pe niște oameni
care mi-au declarat iubirea în gura mare, dar care au dovedit că nu sunt
capabili să se iubească nici măcar pe ei înșiși…
M-am grăbit să-i
numesc „prieteni” pe oameni pe care-i vedeam alături de mine până la
sfârșitul drumului meu, dar care au cotit brusc pe alte drumuri de
îndată ce au zărit vreo cărare cu iz de oportunitate...
