Renunţ. Nu stiu de ce. Am atatea motive pentru care renunt ca nu stiu cu care sa incep...
Renunţ pentru ca am luptat de una singura pentru prea mult timp.
Renunţ pentru ca am obosit sa vad ca o fac in zadar.
Renunţ pentru ca sunt o lasa. Da! Asta sunt. Tu crezi ca esti mai bun ? Nu. Nici gand! Esti la fel de las ca si mine , pentru ca tu nici macar n-ai incercat sa lupti pentru mine , poate nu ai vrut. Eu am inteles ca n-ai avut suficient curaj. Esti poate mai las ca mine sau poate esti doar orgolios ? Nici macar nu cred ca vreau sa ştiu raspunsul, dar mi-as dori sa stiu ce simţeai cand imi spuneai ca ma vrei, ca n-ai sa reunti.. etc. Sunt convinsa ca sunt intrebari al caror raspuns nu-l voi primi curand...şi ma doare. Pff, cat de tare doare. Habar n-ai. Si nu doare ca stiu ca n-ai luptat pentru mine, vezi Doamne .. doare ca mi-am lasat lacrimile sa curga pentru tine,mi-am lasat mandria si orgoliul la o parte pentru tine, iar tu ti-ai batut joc. Nici macar nu ti-ai dat seama ca am facut-o. Nu inteleg, mi-as dori atunci cand ma vei privi din nou in ochii, asa cum ai mai facut-o ..sa imi spui la ce te gandesti ca sa simt si eu pentru 2-3 momente ca te cunosc cat de cat. Visez, nu ? hm.. Stiu ca visez, de asta renunţ. Si sper sa nu vi sa-mi reproaezi ca n-am luptat pentru tine , fiindca am facut-o ai de proasta cu sentimente sincere care sunt acum in mine as lupta in continuare daca mi-ai oferi un singur motiv sa nu ma simt din nou singura. Evident nu se va intampla.... aşa ca ..renunt !