Despre iubire

♥ Despre iubire se zice ca atunci cand o intalnesti cu adevarat, o simti, e un soi de magie, o potrivire de ganduri, de fapte, de destine, de vieti, o regasire a eului intr-o alta fiinta pentru a-ti cunoaste mai bine propriul eu, o detasare

 de lucrurile de suprafata, o stare de plutire, un sentiment divin, in toate sensurile cuvantului. Cat traim o cautam…de multe ori traim ca niste ignoranti si trecem pe langa ea fara sa ne dam seama, unori ne pierdem in chestiuni de suprafata, chestiuni mult prea materiale, superficiale si pierdem din vedere scopul…iar alteori o intalnim, o simtim si renuntam la ea pentru ca ne ascultam mai mult vocea ratiunii decat cea a inimii ceea ce e cu doua taisuri ale naibii de dureroase. Si totusi..cum se numeste atunci cand te gandesti clipa de clipa la el, cand nu-ti imaginezi viata fara el, cand nu-ti mai pasa de nimic altceva decat de voi si de sentimentul vostru, cand clipele fara el dor, cand fugi de nebuna sa-l intalnesti, cand ti-e groaznic de dor, cand ai renunta la orice pentru el, cand te-ai rupe de tot doar sa fi cu el, cand unica ta liniste, sau, adevarata ta liniste o gasesti in bratele lui? Am incercat mult timp sa neg si sa ma zbat ca pestele pe uscat, sa incerc in zadar sa ma regasesc, sa caut acelasi sentiment altundeva dar m-am ales doar cu stari superficiale, autosugestii desarte de iubire…CAPRICII…relatii bazate pe iluzia sentimentului si mult, mult prea materiale. Mi-e dor de acea stare, de sentimentul acela pur, de adevarata iubire! Triste sunt alegerile dintre ratiune si suflet..si asta pentru ca suntem oameni, suntem si spirituali si materiali, din pacate mult prea materiali..pentru ca asa vrem noi. De ce nu ne putem detasa de niste idei, de niste conceptii? De ce nu vrem sa acceptam ca imaginea din oglinda este identica cu noi si totusi…diferita…sau mai bine spus “ inversata”? De ce nu ne ascultam inima? De ce? Tot despre dragoste se spune ca daca e adevarata nu moare niciodata, poate doar se transforma intr-o alta forma de dragoste. Ei bine, nu, nu traiesc din amintiri, chiar asta simt, nu pot sa nu te iubesc intr-un fel sau altul, pentru ca da, esti si ramai mereu o parte din mine, sentimentele reale nu se pierd, nu tin cont de trecerea timpului, distanta si alte lucruri de genul, ele raman in tine, te hranesc… fara anumite persoane nu am fi ceea ce suntem si tocmai de asta ar trebui sa le multumim ca exista! <3